Sa mergem la vot! Sa votam!
Eu personal voi merge! Si voi vota cu cine cred eu ca ma va reprezenta cel mai bine in Parlamentul European. Va spun de la inceput ca nu sunt un om de stanga. Mai degraba de centru. Si totusi cu cine voi vota. Daca va asteptati sa aflati un nume va inselati. Pentru ca secretul votului trebuie sa fie....... secret.
Si totusi. Va fi cineva (o doamna) care poate naste un proiect de lege si care il poate sustine si in final il poate vedea votat.
Pentru ca asta conteaza in cele din urma. Cineva care sa stie sa vorbeasca bruxelleza. Si care are idei si personalitate.
Pe scurt a fost o campanie anosta, fara idei si fara dezbateri. Cateva bannere. Cateva afise. Cam slabut.
In anul 2000 am ajuns sa votez cu Iliescu. Si nu am murit. A fost un moment asemanator cu anul 2014. Stanga va castiga cat de mult va putea. Asta nu inseamna ca nu va fura cat de mult va putea. Dar vom supravietui. Asa cum am supravietuit si lui 20 mai 1990. Cand trandafirii au inflorit din nou. Si toti erau rosii.
Mare noroc cu americanii care si-au dat seama ca lasati din mana facem prostii. Si nu isi mai pot permite prostii in zona. Vorba aceea a doamnei Victoria Nuland : F_CK the UE!
Bine ai venit Uncle Sam! Macar tu stii ca nu trebuie sa ne lasi la mana rusilor.
Alegerile vor trece. Vor veni prezidentialele.
Vor trece si ele.
Noi vom supravietui ca si pana acum.
Votati si ganditi!
Macar pentru copii vostri!
luni, 19 mai 2014
duminică, 27 aprilie 2014
Delegarea competentelor ! Acarizarea Romaniei !
Chiar nu mai inteleg nimic! Cum adica poti fi imperfect dar nu in totalitate?
Presedintele a promulgat legea prin care primarii scapa de raspundere. Vicele dusmanilor il lauda!
Este oare ceva de laudat in aceasta lege?
NU!!!
Delegarea competentelor reprezinta ACARIZAREA ROMANIEI!
Iata povestea domnului Paun Ion. UNICUL VINOVAT al accidentului feroviar din statia Vintileanca in data de 2 iulie 1923.
""Un tren accelerat care venea de la Bucureşti şi se îndrepta spre Iaşi s-a ciocnit, în staţia Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 60 de oameni şi rănirea a peste 100 persoane, aşa cum anunţau iniţial ziarele. Nefericitul accident ar fi fost cauzat de faptul că acarul nu a observat că acul macazului, manevrat pentru a trece un tren de marfă pe altă linie, s-a defectat şi nu s-a închis, iar trenul de persoane, intrat cu viteză în gară, a fost îndrumat tot spre linia unde se afla trenul de marfă, ciocnindu-se de acesta.
Totuşi, dimensiunile impresionante ale accidentului au avut la bază un cumul de cauze şi circumstanţe nefericite. Iată: pentru că avea o întârziere de cinci minute, mecanicul trenului de persoane a plecat rapid din gara Mizil, intrând la locul accidentului cu o viteză de 50 km/h. O viteză mai mică ar fi făcut ca evenimentul să fie unul minor şi poate fără victime. Rezultatul coliziunii a fost distrugerea a şase vagoane ale trenului de marfă şi, cel mai grav, a două vagoane de clasa a III-a, a unui vagon poştal şi a unuia de bagaje din garnitura trenului accelerat. Distrugerea celor două vagoane de călători – supraaglomerate, ca toate trenurile timpului – a avut drept consecinţă principală numărul mare de morţi şi răniţi. Între aceştia, numeroşi săteni şi numeroşi soldaţi, care călătoreau cu trenul respectiv.
După producerea accidentului, acarul (ca şi ceilalţi angajaţi ai staţiei CFR Vintileanca) a fugit; motiv pentru care el a fost socotit din prima vinovat – de ce să fi fugit dacă nu se simţea cu musca pe căciulă? Drama a fost amplificată şi de cruzimea unei bande de hoţi din zonă care a jefuit morţii, dar şi victimele aflate încă în stare de şoc şi incapabile să schiţeze vreun gest de apărare. Evenimentul a stârnit vâlvă în societatea românească. La faţa locului au sosit autorităţi, medici, ziarişti din Prahova, Buzău, Bucureşti, iar când trenul cu răniţii de la Vintileanca a ajuns în Gara de Nord, însuşi Carol, prinţul moştenitor, a venit să-i încurajeze pe răniţi.
Peisajul sinistru al accidentului, depunerea cadavrelor într-o magazie, poveştile traumatizante ale supravieţuitorilor, zvonurile despre acarul beat care s-ar fi sinucis după ce fusese alergat de călători, fotografiile de la locul accidentului, înmormântarea comună a victimelor în apropierea gării, participarea rudelor celor decedaţi, a ministrului Lucrărilor Publice, Traian Moşoiu, a episcopului de Buzău, care a şi oficiat slujba comună – toate acestea au fost pe larg relatate de o presă avidă după senzaţional, într-o perioadă a anului, vara, când nu se prea întâmplau evenimente deosebite. De aceea, toată vara lui 1923, presa a tratat pe larg, cu acribie, tragicul eveniment.""
Presedintele a promulgat legea prin care primarii scapa de raspundere. Vicele dusmanilor il lauda!
Este oare ceva de laudat in aceasta lege?
NU!!!
Delegarea competentelor reprezinta ACARIZAREA ROMANIEI!
Iata povestea domnului Paun Ion. UNICUL VINOVAT al accidentului feroviar din statia Vintileanca in data de 2 iulie 1923.
""Un tren accelerat care venea de la Bucureşti şi se îndrepta spre Iaşi s-a ciocnit, în staţia Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 60 de oameni şi rănirea a peste 100 persoane, aşa cum anunţau iniţial ziarele. Nefericitul accident ar fi fost cauzat de faptul că acarul nu a observat că acul macazului, manevrat pentru a trece un tren de marfă pe altă linie, s-a defectat şi nu s-a închis, iar trenul de persoane, intrat cu viteză în gară, a fost îndrumat tot spre linia unde se afla trenul de marfă, ciocnindu-se de acesta.
Totuşi, dimensiunile impresionante ale accidentului au avut la bază un cumul de cauze şi circumstanţe nefericite. Iată: pentru că avea o întârziere de cinci minute, mecanicul trenului de persoane a plecat rapid din gara Mizil, intrând la locul accidentului cu o viteză de 50 km/h. O viteză mai mică ar fi făcut ca evenimentul să fie unul minor şi poate fără victime. Rezultatul coliziunii a fost distrugerea a şase vagoane ale trenului de marfă şi, cel mai grav, a două vagoane de clasa a III-a, a unui vagon poştal şi a unuia de bagaje din garnitura trenului accelerat. Distrugerea celor două vagoane de călători – supraaglomerate, ca toate trenurile timpului – a avut drept consecinţă principală numărul mare de morţi şi răniţi. Între aceştia, numeroşi săteni şi numeroşi soldaţi, care călătoreau cu trenul respectiv.
După producerea accidentului, acarul (ca şi ceilalţi angajaţi ai staţiei CFR Vintileanca) a fugit; motiv pentru care el a fost socotit din prima vinovat – de ce să fi fugit dacă nu se simţea cu musca pe căciulă? Drama a fost amplificată şi de cruzimea unei bande de hoţi din zonă care a jefuit morţii, dar şi victimele aflate încă în stare de şoc şi incapabile să schiţeze vreun gest de apărare. Evenimentul a stârnit vâlvă în societatea românească. La faţa locului au sosit autorităţi, medici, ziarişti din Prahova, Buzău, Bucureşti, iar când trenul cu răniţii de la Vintileanca a ajuns în Gara de Nord, însuşi Carol, prinţul moştenitor, a venit să-i încurajeze pe răniţi.
Peisajul sinistru al accidentului, depunerea cadavrelor într-o magazie, poveştile traumatizante ale supravieţuitorilor, zvonurile despre acarul beat care s-ar fi sinucis după ce fusese alergat de călători, fotografiile de la locul accidentului, înmormântarea comună a victimelor în apropierea gării, participarea rudelor celor decedaţi, a ministrului Lucrărilor Publice, Traian Moşoiu, a episcopului de Buzău, care a şi oficiat slujba comună – toate acestea au fost pe larg relatate de o presă avidă după senzaţional, într-o perioadă a anului, vara, când nu se prea întâmplau evenimente deosebite. De aceea, toată vara lui 1923, presa a tratat pe larg, cu acribie, tragicul eveniment.""
Sancţiunile aplicate de CFR în urma anchetei au fost următoarele: acarul Păun a fost destituit şi deferit justiţiei, care l-a condamnat la închisoare; frânarul trenului de marfă a fost, la rândul său, destituit şi deferit justiţiei; mecanicul locomotivei trenului de călători a fost amendat şi sancţionat cu neavansarea pe o perioadă de doi ani; impiegatul de mişcare şi şeful gării Vintileanca au fost destituiţi.
Felicitari domnilor! O tara de Acari Paun! care probabil vor ajunge si prin puscarie.
Ca doar modelul exista de 90 de ani.
Drama copilotului de cursa scurta !
Ce poate fi mai trist decat sa fi copilot toata viata. Cand toata lumea stie ca in ziua de azi conteaza doar locul intai. Si atat!
Am rememorat o poveste despre viata unui copilot care vrea si el sa ajunga pilot si nu o sa apuce niciodata.
Personajul despre care o sa va povestesc ar trebui sa fie emblema tanarului politician roman. Este, dar nu intr-un sens pozitiv. A iubit Dreptul, dar a ajuns sa slujeasca Stangul. Tinerel fiind a ajuns in gratiile unui rafinat corupt. Si a fost uns sef al corpului de control al PM. Un fel de copilot in pedepsirea adversarilor politici. Pregatirea de procuror l-a ajutat sa demoleze multe vieti. Ciudat este faptul ca daca stai sa te gandesti si procurorul este tot un fel de copilot. Adevaratul pilot este judecatorul. A prins dragoste de masini. Si a fost primit si el in masina unui pilot, cu titlul de copilot. Adica cineva care sa echilibreze masina in curbe. Si tare mult i-a placut sa fie copilot. Acum cateva zile a zburat cu un avion F16. A fost entuziasmat. A declarat ca viseaza sa faca lucrul asta cat mai des. Adica sa fie copilot pe un avion de vantoare. COPILOT!
Acum la cererea maselor populare vrea sa candideze la Presedintie! Si va candida. Si va pierde. La putin timp dupa asta in cadrul unui congres extraordinar al partidului va fi mazilit. Si un baronet cu mustata il va detrona.
Asa este viata.
Din pacate sau te nasti pilot sau te nasti copilot.
Intreaba-l si tu pe comandorul de nava! Cum este sa fi pilot cu adevarat?
O intrebare la care nu vei gasi raspunsul niciodata!
Am rememorat o poveste despre viata unui copilot care vrea si el sa ajunga pilot si nu o sa apuce niciodata.
Personajul despre care o sa va povestesc ar trebui sa fie emblema tanarului politician roman. Este, dar nu intr-un sens pozitiv. A iubit Dreptul, dar a ajuns sa slujeasca Stangul. Tinerel fiind a ajuns in gratiile unui rafinat corupt. Si a fost uns sef al corpului de control al PM. Un fel de copilot in pedepsirea adversarilor politici. Pregatirea de procuror l-a ajutat sa demoleze multe vieti. Ciudat este faptul ca daca stai sa te gandesti si procurorul este tot un fel de copilot. Adevaratul pilot este judecatorul. A prins dragoste de masini. Si a fost primit si el in masina unui pilot, cu titlul de copilot. Adica cineva care sa echilibreze masina in curbe. Si tare mult i-a placut sa fie copilot. Acum cateva zile a zburat cu un avion F16. A fost entuziasmat. A declarat ca viseaza sa faca lucrul asta cat mai des. Adica sa fie copilot pe un avion de vantoare. COPILOT!
Acum la cererea maselor populare vrea sa candideze la Presedintie! Si va candida. Si va pierde. La putin timp dupa asta in cadrul unui congres extraordinar al partidului va fi mazilit. Si un baronet cu mustata il va detrona.
Asa este viata.
Din pacate sau te nasti pilot sau te nasti copilot.
Intreaba-l si tu pe comandorul de nava! Cum este sa fi pilot cu adevarat?
O intrebare la care nu vei gasi raspunsul niciodata!
joi, 24 aprilie 2014
Procesiune de oprit inundatiile !
Suntem o tara profund ancorata intr-un misticism subliminal. Imaginile si simbolurile ne subjuga mintile si ne tulbura judecata. Sunt mult prea pasionali si lipsiti de o ratiune nepartenitoare.
In Romania este o veche poveste cu seceta si cu inundatiile. Nu se intampla de ieri de azi. Pentru seceta si pentru ploaie poporul roman are in traditii invocarea ploii dar si alungarea ei. Mai nou se implica doar BOR cu slujbe speciale de invocarea ploii. Pe cursul istoriei la un moment dat aceasta exclusivitate era impartita cu paparudele.
Iata o poveste din Baragan :
Pentru a putea produce caramizi din argila tiganii aveau nevoie de o perioada mai secetoasa. Traditia populara a consemnat cateva obiceiuri.""Tigancile batrane din satra luau primele doua caramizi nou facute, proaspete, le rotunjeau in forma de oua uriase si se asezau pe ele ca niste closti, spunand nu stiu ce vraji de-ale lor. Apoi le ingropau intr-un loc stiut numai de ele. Asa legau ele ploile, ca sa li se usuce caramizile. Dar cand vedeau ca prea tine mult seceta, si de mila bietilor romani, tot ele faceau leacul de dezlegare. Altfel iesea cearta mare cu oamenii din sat. ""
Acest obicei ar fi legarea ploilor si aducerea secetei. Exista si un remediu la aceasta vraja. Invocarea ploii cu paparudele.
""Ori dezgropau ouale cele de lut, ori trimiteau tiganci tinere in sat. Cu bani de aur impletiti in cozile groase ori insirati in salbe late la gat, umblau din ograda in ograda si dansau invartindu-se pe loc, in praful bataturii, cu talpile goale, cantand: "Paparuda, ruda/ Vina de ne uda/ C-o galeata noua/ Da Doamne sa ploua!". In timp ce dansau, lumea le uda din cap pana-n picioare, aruncand pe ele cu galeti cu apa. Ele radeau si se scuturau, framantand mai abitir cu picioarele desculte praful preschimbat in glod. Pentru dansul lor aducator de ploaie, oamenii le rasplateau cu cate-un banut, cu cate-un ciur de malai ori de faina, cu cate o bucata de branza. Dupa ce colindau tot satul, paparudele mergeau la satra si faceau acolo masa mare cu cele primite. De multe ori, se pornea ploaia dupa jocul lor""
Cu timpul spre vremurile actuale a ramas doar BOR implicata intr-o procesiune de invocarea ploilor. Se scot moastele cele mai de pret dintr-o biserica si impreuna cu toata suflarea unei localitati se purcede la un mars de invocare a ploii.
""In cadrul Sfintei Liturghii, am citit anumite rugaciuni numite ectenii, cele de trebuinta pentru ploaie. Am citit in biserica si apoi am dat fiecaruia sa citeasca acasa "Acatistul Sfantului Prooroc Ilie", care dupa cum se stie din Vechiul Testament, slobozeste, prin voia lui Dumnezeu, ploile, fulgerele si tunetele. Apoi am ales o zi in care pornim in procesiune de la biserica, cu icoanele si cu prapurii afara din sat, la marginea campului, iar pe drum, la fiecare raspantie, ne-am oprit, am ingenuncheat si am facut rugaciuni de invocare a ploii. In timpul acesta, cativa barbati au aruncat din niste bidoane mari apa peste multime si pe marginea drumului. Toata lumea a venit la aceasta slujba pe nemancate, iar dupa puterea fiecaruia, a tinut mai multe zile de post. S-a intamplat apoi minunea aceasta: a dat Dumnezeu ploaie.""
In Romania este o veche poveste cu seceta si cu inundatiile. Nu se intampla de ieri de azi. Pentru seceta si pentru ploaie poporul roman are in traditii invocarea ploii dar si alungarea ei. Mai nou se implica doar BOR cu slujbe speciale de invocarea ploii. Pe cursul istoriei la un moment dat aceasta exclusivitate era impartita cu paparudele.
Iata o poveste din Baragan :
Pentru a putea produce caramizi din argila tiganii aveau nevoie de o perioada mai secetoasa. Traditia populara a consemnat cateva obiceiuri.""Tigancile batrane din satra luau primele doua caramizi nou facute, proaspete, le rotunjeau in forma de oua uriase si se asezau pe ele ca niste closti, spunand nu stiu ce vraji de-ale lor. Apoi le ingropau intr-un loc stiut numai de ele. Asa legau ele ploile, ca sa li se usuce caramizile. Dar cand vedeau ca prea tine mult seceta, si de mila bietilor romani, tot ele faceau leacul de dezlegare. Altfel iesea cearta mare cu oamenii din sat. ""
Acest obicei ar fi legarea ploilor si aducerea secetei. Exista si un remediu la aceasta vraja. Invocarea ploii cu paparudele.
""Ori dezgropau ouale cele de lut, ori trimiteau tiganci tinere in sat. Cu bani de aur impletiti in cozile groase ori insirati in salbe late la gat, umblau din ograda in ograda si dansau invartindu-se pe loc, in praful bataturii, cu talpile goale, cantand: "Paparuda, ruda/ Vina de ne uda/ C-o galeata noua/ Da Doamne sa ploua!". In timp ce dansau, lumea le uda din cap pana-n picioare, aruncand pe ele cu galeti cu apa. Ele radeau si se scuturau, framantand mai abitir cu picioarele desculte praful preschimbat in glod. Pentru dansul lor aducator de ploaie, oamenii le rasplateau cu cate-un banut, cu cate-un ciur de malai ori de faina, cu cate o bucata de branza. Dupa ce colindau tot satul, paparudele mergeau la satra si faceau acolo masa mare cu cele primite. De multe ori, se pornea ploaia dupa jocul lor""
Cu timpul spre vremurile actuale a ramas doar BOR implicata intr-o procesiune de invocarea ploilor. Se scot moastele cele mai de pret dintr-o biserica si impreuna cu toata suflarea unei localitati se purcede la un mars de invocare a ploii.
""In cadrul Sfintei Liturghii, am citit anumite rugaciuni numite ectenii, cele de trebuinta pentru ploaie. Am citit in biserica si apoi am dat fiecaruia sa citeasca acasa "Acatistul Sfantului Prooroc Ilie", care dupa cum se stie din Vechiul Testament, slobozeste, prin voia lui Dumnezeu, ploile, fulgerele si tunetele. Apoi am ales o zi in care pornim in procesiune de la biserica, cu icoanele si cu prapurii afara din sat, la marginea campului, iar pe drum, la fiecare raspantie, ne-am oprit, am ingenuncheat si am facut rugaciuni de invocare a ploii. In timpul acesta, cativa barbati au aruncat din niste bidoane mari apa peste multime si pe marginea drumului. Toata lumea a venit la aceasta slujba pe nemancate, iar dupa puterea fiecaruia, a tinut mai multe zile de post. S-a intamplat apoi minunea aceasta: a dat Dumnezeu ploaie.""
Cum a ramas loc liber pentru obiceiul de a stopa ploaia si BOR nu isi asuma o asemenea raspundere, poporul a ramas necosolat in fata inundatiilor.
Si cum golul trebuia umplut de cineva s-a gasit personal de specialitate.
De ce ar fi nevoie:
Sa zicem o barca gonflabila. Asta ar inlocui carul cu boi, asa frumos imortalizat de N. Grigorescu. Apoi ar fi nevoie de tractiune. Sa zicem 8 pompieri. Si ar mai fi nevoie de cel putin doi predicatori. Si musai de o contra-paparuda (paparuda = fata tanara, de obicei tiganca, care danseaza sumar imbracata (cu papura)).
Si totul trebuie sa se desfasoare in fata camerelor de filmat al televiziunilor.
Asta da procesiune de oprit inundatiile.
Ce faci, FA, Romania? Mai ai chef de alegeri???
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Marinarul, Copilotul si Asspirantul !
Dupa mai bine de un an ma reintorc la politica.
Si asta pentru ca simt cum Caragiale nu ne poate parasi. PUR SI SIMPLU.
Acesti Trahanache, Tipatescu si Catavencu ai momentului ma uimesc si ma fac sa simt imponderabilitatea si atemporaliatea clasei politice din Romania.
Asa ca intre timp am si cateva titluri de postari:
Cianura, Aurul si Ardelenii!
sau
Cutremurul, Gazul si Moldovenii !
Sa o luam incetisor.
Am aflat cu suprindere de unde se informeaza un presedinte : de pe Google!!!???
Si eu care credeam ca serviciile sunt mai active. Sau ?
Am vazut la "Dupa 20 de ani" o sceneta cu Tomata de la Munte. Si cum vorbeste o matroana despre o fosta lucratoare. Acum este neutra. Si sta in expectativa. Dar si de o parte si de alta sunt exagerari. HA HA HA...HD!!!
Dupa ce a concubinat cu Tomata cat a putut si a promovat-o, acum ca si-a schimbat matroana, veche matroana inca ii arata ca mai are putere si ar fi bine sa mai cotizeze. Reuseste sa il spele asmenea lui Tatulici pe JIJI SOROS. Un mielusel nevinonat.
Concluzia cu Popey mai destept cred ca tine mai mult de servicii si nu de comparatii personale.
Acum este momentul atacului la DNA.
Un moment de cotitura. Dar nu cred ca se mai poate schimba ceva.
Au picat testul mai toti. Si marinarul si copilotul. Doar asspirantul sa zic ca a fost mai inspirat. Dar asa este cand te trezesti mai tarziu. Ai timp sa astepti ca ceilalti sa dea cu mucii in fasole. Si tu sa te dai mare democrat.
Criza nu a plecat. Doar isi trage putin sufletul. Si asteapta la colt.
In 2014 alte taxe si alte impozite. Si alte neinpliniri. Si alte proiecte de autostrazi doar finalizate pe hartie.
Si iar vor veni aceeasi in fata noastra sa ne cera votul. Ca sa aiba ei unde sa puna botul.
Toti sunt facuti din acelasi aluat. TOTI!
Asa ca odata ajunsi la putere sa nu uitati;
SA FURATI BINE!!!
luni, 30 iulie 2012
Tara lui Adrian a murit!
Acum cand rezultatul Referendumului este aproape oficial si Presedintele se poate intoarce (teoretic, sa vedem ce va hotara Parlamentul) sa ii pastoreasca pe cei aproape 8 milioane de romani care s-au pronuntat impotriva ramanerii sale in functie, ma incearca un sentiment de tristete si as putea spune ca il aud pe Charon vaslind incet pe Acheron si eu simt un gust metalic de moneda in gura.
Ce rost mai are sa scriu despre politica daca pentru urmatorii 4 ani USL va domina scena politica autohtona, daca DDD va fi mare speranta in mai bine a tarii si PDL + UDMR vor avea impreuna 20% din sufragii.
Traian Basescu a murit. Politic vorbind. A reusit ca de atatea ori sa cada in picioare (a reusit sa imbarlige electoratul de 4 ori sa spuna DA si o data sa nu fie DA), cu toate ca aceasta cadere in picioare este de fapt o moarte inceata, dizgratioasa si prevestitoare de multe rele.
Vor urma alte si alte scandaluri, criza va zambi hâda din nou in Romania si traiul omului de rand nu va avea nimic de castigat, ci din contra.
Tot ce se incercase sa se realizeze ca si institutie democratica este acum in pericol prin sefi (actuali si viitori) mult prea obidienti si fara coloana verticala.
Vom afla si despre proportiile jafului portocaliu (el exista) si ne vom uita cu jind la fondurile europene.
FMI ne va urechea serios si UE va fi cu ochii pe noi ca pe butelie.
Nu pot sa nu remarc genialitatea loviturii cu Dante. Este exact o lovitura pe limba poporului roman. Asta intelege el cel mai bine. Nu vorbarie despre democratie si libertati.
El intelege cel mai bine cand vede si pipaie hogeacul conducatorului. La fel a fost si in PRIMAVERII in 1989. Mii de bucuresteni au stat la coada sa vada clantele aurite si robinetii auriti ai dictatorului. Asta este de fapt ceea ce ramane in urma unui Impuscat (Suspendat). Prapastia intre el si poporul pe care l-a condus!
Asa ca ma autosuspend si eu din acest blog pe termen nedefinit.
Poate cu timpul voi regasi bucuria sa mai scriu despre politica si politicieni.
In clipa de fata aceasta bucurie s-a indepartat de mine!
Adio!
Ce rost mai are sa scriu despre politica daca pentru urmatorii 4 ani USL va domina scena politica autohtona, daca DDD va fi mare speranta in mai bine a tarii si PDL + UDMR vor avea impreuna 20% din sufragii.
Traian Basescu a murit. Politic vorbind. A reusit ca de atatea ori sa cada in picioare (a reusit sa imbarlige electoratul de 4 ori sa spuna DA si o data sa nu fie DA), cu toate ca aceasta cadere in picioare este de fapt o moarte inceata, dizgratioasa si prevestitoare de multe rele.
Vor urma alte si alte scandaluri, criza va zambi hâda din nou in Romania si traiul omului de rand nu va avea nimic de castigat, ci din contra.
Tot ce se incercase sa se realizeze ca si institutie democratica este acum in pericol prin sefi (actuali si viitori) mult prea obidienti si fara coloana verticala.
Vom afla si despre proportiile jafului portocaliu (el exista) si ne vom uita cu jind la fondurile europene.
FMI ne va urechea serios si UE va fi cu ochii pe noi ca pe butelie.
Nu pot sa nu remarc genialitatea loviturii cu Dante. Este exact o lovitura pe limba poporului roman. Asta intelege el cel mai bine. Nu vorbarie despre democratie si libertati.
El intelege cel mai bine cand vede si pipaie hogeacul conducatorului. La fel a fost si in PRIMAVERII in 1989. Mii de bucuresteni au stat la coada sa vada clantele aurite si robinetii auriti ai dictatorului. Asta este de fapt ceea ce ramane in urma unui Impuscat (Suspendat). Prapastia intre el si poporul pe care l-a condus!
Asa ca ma autosuspend si eu din acest blog pe termen nedefinit.
Poate cu timpul voi regasi bucuria sa mai scriu despre politica si politicieni.
In clipa de fata aceasta bucurie s-a indepartat de mine!
Adio!
joi, 26 iulie 2012
Un referendum pentru linistea dumneavoastra!
Il iubesc oare pe Traian Basescu? NU !
Sunt fericit de cum a condus Romania in ultimii 8 ani? NU!
Dar nu asta conteaza! Conteaza cel mai mult motivele suspendarii! Care sunt puerile sau din categoria bancurilor cu iepurasul!
Asa ca eu consider Constitutia precum Axiomele din matematica. Cat timp sunt valabile trebuie respectate, altfel ne paste HAOSUL!
Exista sute de motive sa-l urasti pe Traian Basescu! Exista sute de motive sa nu-l mai vrei Presedinte!
Dar nu exista nici un temei suficient de puternic pentru a-l demite si umili in modul in care se doreste umilirea lui.
Chiar daca are dreptate cand spune ca vila Dante este la fel de adevarata ca si pumnul aplicat copilului! Eu chiar ii inteleg spusele!
Problema este foarte simpla. Vrem sa stabilim cine porta vina pentru criza. OK!
Sa stabilim! In fond o demitere nu este o executie. Mai ales daca urmeaza un exil fortat in vila Dante! HA HA HA!
Dar de aici pana la a huli singura modalitate de exprimare a cetateanului obisnuit in fata politicienilor care este VOTUL este o cale lunga!
A mai fost un Referendum uitat in lada istoriei. Cel cu 300! Care zace in mocirla demnitatii clasei politice!
TREBUIE SA MERGEM LA VOT!
Orice ar spune unul si altul!
Asta este singura arma democratica care a mai ramas omului de rand! Daca renuntam si la ea atunci chiar ca ne meritam soarta!
Voi face un efort si voi vota. Asa cum ma duce pe mine capul! Dar voi vota!
Cred in esenta democratiei si in forma maxima de exercitare a ei. Prin VOT!
Alte mesaje sunt pur si simplu nocive si disperate!
Mai cred ca mobilizarea nu va fi exemplara. Avem in noi, romanii, un lasa-ma sa te las fantastic. Asa ca multi inversunati o vor lasa mai moale in ziua votului.
Orice ar fi fi pe 20 iulie, Soarele va rasari si pe 30 iulie.
Viata merge mai departe!
Asa si noi romanii!
Sa votati bine si sa va descatusati de furie!
Doar daca reusim sa ne linistim, poate reusim sa ne auzim unul pe celalalt si sa vedem ca de fapt pot exista si pareri diferite. O parere contrara nu este rodul unei minti bolnave si dusmanoase. Este in firea umana sa fie asa!
Poate 29 iulie sa insemne o exorcizare in masa! Tare ma tem ca nu va fi asa si ca totul va continua ca pana acum. Poate si mai intens.
Sunt fericit de cum a condus Romania in ultimii 8 ani? NU!
Dar nu asta conteaza! Conteaza cel mai mult motivele suspendarii! Care sunt puerile sau din categoria bancurilor cu iepurasul!
Asa ca eu consider Constitutia precum Axiomele din matematica. Cat timp sunt valabile trebuie respectate, altfel ne paste HAOSUL!
Exista sute de motive sa-l urasti pe Traian Basescu! Exista sute de motive sa nu-l mai vrei Presedinte!
Dar nu exista nici un temei suficient de puternic pentru a-l demite si umili in modul in care se doreste umilirea lui.
Chiar daca are dreptate cand spune ca vila Dante este la fel de adevarata ca si pumnul aplicat copilului! Eu chiar ii inteleg spusele!
Problema este foarte simpla. Vrem sa stabilim cine porta vina pentru criza. OK!
Sa stabilim! In fond o demitere nu este o executie. Mai ales daca urmeaza un exil fortat in vila Dante! HA HA HA!
Dar de aici pana la a huli singura modalitate de exprimare a cetateanului obisnuit in fata politicienilor care este VOTUL este o cale lunga!
A mai fost un Referendum uitat in lada istoriei. Cel cu 300! Care zace in mocirla demnitatii clasei politice!
TREBUIE SA MERGEM LA VOT!
Orice ar spune unul si altul!
Asta este singura arma democratica care a mai ramas omului de rand! Daca renuntam si la ea atunci chiar ca ne meritam soarta!
Voi face un efort si voi vota. Asa cum ma duce pe mine capul! Dar voi vota!
Cred in esenta democratiei si in forma maxima de exercitare a ei. Prin VOT!
Alte mesaje sunt pur si simplu nocive si disperate!
Mai cred ca mobilizarea nu va fi exemplara. Avem in noi, romanii, un lasa-ma sa te las fantastic. Asa ca multi inversunati o vor lasa mai moale in ziua votului.
Orice ar fi fi pe 20 iulie, Soarele va rasari si pe 30 iulie.
Viata merge mai departe!
Asa si noi romanii!
Sa votati bine si sa va descatusati de furie!
Doar daca reusim sa ne linistim, poate reusim sa ne auzim unul pe celalalt si sa vedem ca de fapt pot exista si pareri diferite. O parere contrara nu este rodul unei minti bolnave si dusmanoase. Este in firea umana sa fie asa!
Poate 29 iulie sa insemne o exorcizare in masa! Tare ma tem ca nu va fi asa si ca totul va continua ca pana acum. Poate si mai intens.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)